DESPRE RUGĂCIUNE
,,Rugăciunea este vorbirea noastră cu Dumnezeu;’’
,,A nu iubii să te rogi înseamnă a nu-L iubii pe Însuşi Dumnezeu;’’
,,Rugăciunea este datoria creştinilor, este cea dintâi datorie pe care ei trebuie s-o îndeplinească;’’
,,A nu voii să te rogi, înseamnă a nu voii să fii cu Dumnezeu;’’
,,Străduieşte-te spre rugăciunea înţeleaptă, deoarece rugăciunea este lumină pentru suflet;’’
,,Să ne rugăm pentru pacea în ţară, pace în casă şi în sufletele noastre;’’
,,Rugaţi-vă neîncetat şi privegheaţi!’’

O zi de şcoală

Dimineaţa când mă scol,
Deschid geamul încetişor.
Soarele-mi zâmbeşte iar;
Mergi la şcoală, eşti elev!

Fac gimnastică,
Mănânc, mă îmbrac,
Iau ghiozdanul,
Şi-am plecat.

Pe drum Domnului Îi mulţumesc,
Că-mi oferă tot ce-mi doresc,
Sănătate, spor în toate
Şi multe note minunate.

Micul meu iepuraş

Cu mâna plină de legume,
Eu merg la micul meu iepuraş.
El mă priveşte drăguţ,
Îşi ridică urechile mulţumit.
Aşa e micul meu iepuraş,
Primeşte în fiecare dimineaţă:
Varză, morcovi şi ridichi.
Iepuraşul meu e prietenul meu.

Mon petit lapin

De legumes plein la main,
Je vais voir mon petit lapin.
Il me regarde gentiment,
Dresse ses oreilles content.
C’est que mon petit lapin,
Recoit ainsi chaque matin:
Choux, carottes et radis.
Mon lapin est mon ami.

DESPRE ADEVĂR
"Adevărul, ca şi lumina, este neschimbat;”
“Cine nu iubeşte adevărul, încă nu l-a cunoscut;”
“Prietenul deschis al adevărului şi al binelui, iubeşte aceste două feţe
bune sub toate felurile, dar îndeosebi sub forma simplităţii;”
“Nu trebuie numai să credem în adevăr, ci trebuie să şi spunem
adevărul;”
“Este deopotrivă de rău – şi să vorbeşti cele necuviincioase
(mai ales minciuni) şi să treci sub tăcere cele bune şi folositoare;”
“Liniştea ta şi a altora o poţi întemeia numai pe adevăr şi dreptate;”
“A trece adevărul sub tăcere înseamnă să ascunzi aurul în pământ.”

Ingerul meu
Draga ingerasul meu,
De acolo tu de sus,
Ma veghezi si zi si noapte
Si mereu imi dai sfat bun.
Asa ca azi m-am gandit,
Sa iti spun ca te iubesc,
Sa iti spun ce mult insemni
Si sa-ti spun ca te-ndragesc.
Mereu te voi asculta
Şi mereu voi invata!

Povaţă
Sunt trimis de Dumnezeu,
Să fiu îngeraşul tău
Şi să te feresc de rău.
Să te învăţ în astă lume,
Tot ce faci să fie bine.
Sunt mereu în preajma ta,
Ca să te pot ajuta.
Să te-nvăţ să fii cuminte,
Respectuos de aici-nainte.
Să-ţi respecţi tatăl şi mama.
Să le fii de ajutor,
Ca un înger păzitor.

Mama
Mămicuţa mea dragă,
Astăzi eu îţi mărturisesc,
Că mult te iubesc,
Şi pentru grija arătată,
Din suflet, îţi mulţumesc.
Mereu mă înveţi,
Ca de accidente să mă fereşti,
Pentru şcoală mă pregăteşti.
Niciodată nu oboseşti.
Aşa este mama mea,
Ca nimeni alta.

Domnul Sfânt
Domnul meu, Iisus,
Ai venit de sus,
Cu daruri cereşti,
Să ne mântuieşti.
Tu eşti Domnul Sfânt,
Trimis pe pământ,
De Dumnezeu dat,
Cel fără de păcat.
Tu eşti lumina lumii,
Flacăra iubirii,
Calea către Dumnezeu,
Domnul Sfânt al meu.

De asemenea , mass-media îndeplineşte trei funcţii democratice :
1) ea furnizează o varietate de informaţii obiective, pe baza cărora fiecare individ îşi poate forma propria opinie;
2) ea stimulează împotrivirea în faţa abuzului unui individ sau grup;
3) ea oferă cetăţenilor posibilitatea de a aproba sau critica în mod public.
Şi mai greu poate fi evitată apariţia monopolurilor în domeniul radioului şi al televiziunii. Investiţiile de capital necesare precum şi avantajele tehnice pe care le au aceste medii permit ca orice grupare să îşi poată găsi audienţa în eter sau în faţa ecranului TV. De aceea, peste tot în acest domeniu au fost create reglementări care să asigure ca toate atitudinile prezente în societate să poată fi proiectate şi în eter sau pe ecranul televizoarelor.

Presa , produs al epocii moderne, transformă mulţimea în public şi opiniile individuale , în opinie publică. Principalele funcţii ale mass-mediei în raport cu opinia publică sunt:

· formarea opiniei individuale şi de grup prin difuzarea ştirilor;

· exprimarea opiniilor şi difuzarea lor în rândul cititorilor;

· exercitarea influenţei opiniei publice asupra vieţii sociale şi a funcţiei de participare în viaţa societăţii;

· modificarea atitudinilor şi comportamentelor.

Putem distinge trei categorii de medii :
1. mediile autonome . cărţi, ziare, reviste, magnetofon, cameră video etc. ce pot fi utilizate individual;
2. mediile de comunicare : telefon, mobil , etc. ce măresc libertatea utilizatorului;
3. mediile de difuzare : radioul, televiziunea, ce permit transmiterea informaţiei la mare distanţă , unui public numeros.
Funcţiile mass mediei sunt:
- funcţia de educaţie :mass –media contribuie la transmiterea moştenirii culturale şi facilitează învăţarea individuală şi colectivă;
- funcţia de informare : mass – media, asigură colectarea şi preluarea informaţiilor, difuzarea cunoştinţelor şi opiniilor facilitează transparenţa relaţiilor sociale;
- funcţia de socializare : mass- media face posibilă participarea grupurilor şi colectivităţilor la viaţa publică, elaborarea şi luarea deciziilor.

Libertatea presei nu este asigurată doar de blocarea intervenţiilor puterii sau de interzicerea cenzurii. Instanţele publice trebuie să se asigure şi de faptul că nici o parte a societăţii nu va prelua monopolul asupra opiniei publice. Pentru că pericolul ascuns de mijloacele moderne de comunicare în masă este evident. Ele permit ca informaţiile să fie transmise unui număr mare de telespectatori, ascultători sau cititori, fără ca toată populaţia să aibă accesul asigurat la aceste mijloace de comunicare în masă. Există oameni care nu au bani nici de un ziar.. Datorită progreselor tehnologice s-a ajuns la o concentrare crescută a tirajelor ziarelor, astfel încât diversitatea opiniilor s-a limitat în mod sensibil.

GRUPURIILE FAMILIALE SUNT REPREZENTATE PRIN :
- celibatul a început să se extindă rapid după 1970. În unele societăţi ponderea lui s-a dublat în decurs de 20 de ani ( SUA, Europa de Vest ); 50 % din populaţia cartierelor centrale din New- York este reprezentată de celibatari;
- cuplul consensual nu se deosebeşte prea mult de familia nucleară obişnuită . El are aceleaşi funcţii şi se confruntă cu aceleaşi probleme cu care se confruntă cuplurile căsătorite, doar că nu şi a – oficializat relaţia printr-un act de căsătorie ,
- coabitarea consensuală poate fi un stil de viaţă rezultat dintr-o opţiune de lungă durată ( chiar definitivă )sau poate fi o etapă premergătoare căsătoriei;
- familia migrantă când soţii lucrează şi locuiesc în localităţi diferite, dar se vizitează periodic. Ea este determinată de situaţia în care soţii nu pot găsi locuri de muncă conform dorinţelor lor, în aceeaşi localitate.

Funcţiile familiei:

· funcţia biologică: constă în perpetuarea speciei umane prin procrearea şi creşterea copiilor, condiţie primordială a existenţei societăţii. Capacitatea fiinţei umane de a avea urmaşi este singura ei revanşă asupra morţii;

· funcţia psiho – afectivă , potrivit acestei funcţii, familia conferă individului sentimentul de siguranţă, îl ajută să depăşească obstacolele, să dobândească echilibrul emoţional. În familie individul găseşte căldura sufletească de care atâta nevoie.

· funcţia economică constă în crearea condiţiilor materiale necesare vieţii şi dezvoltării membrilor familiei. Familia trebuie să acumuleze bunurile şi veniturile necesare membrilor ei.

· funcţia educativă se referă la faptul că familia are un rol foarte important în transmiterea limbii, a obiceiurilor, a modelelor comportamentale, urmaşilor ei.

Familia reprezintă primul loc unde începe educaţia. În familie, copilul începe să-şi
formeze vocabularul şi modul de a se comporta cu cei din apropierea sa, aici învaţă acele expresii şi moduri de manifestare care îi vor servi în educaţia ulterioară sau dimpotrivă, acelea de care va putea scăpa cu greu sau deloc. Copiii fiind foarte receptivi la tot ce văd şi ce aud, familia trebuie să fie foarte atentă cum se manifestă în prezenţa lor.

Calitatea educaţiei primite în familie – acei,, şapte ani de casă”- depinde îndeosebi de nivelul educaţiei al părinţilor şi al celorlalţi membri ai familiei ce vin în contact cu copilul, în special sub aspect moral, comportamental. Atunci când copilul aude că se înjură, va înjura şi el, dacă vede că se fură , va fura şi el, dacă vede că se minte, va minţi şi el ; dacă cei din jur se poartă respectuos, tot aşa va face şi el.

Biserica creştină a stabilit, în anul 325 d. Hr. , ,, Crezul ”, adică mărturisirea de credinţă ce se rosteşte şi în biserică la Sfânta Liturghie şi cuprinde, pe scurt, învăţătura creştină despre Sfânta treime, despre scopul întrupării Fiului lui Dumnezeu, despre răstignirea, patimile, moartea, învierea şi înălţarea Sa la ceruri. ,, Crezul ” anunţă revenirea lui Hristos la Judecata din urmă a tuturor oamenilor şi mărturiseşte credinţa creştină într-o Biserică, într-un botez, aşteptarea învierii morţilor şi viaţa veacului ce va veni.

Biserica este locul unde se adună creştinii pentru a-şi celebra cultul. Ea este casa Domnului şi în ea vin oameni de toate vârstele şi toate categoriile sociale. Învăţăturile religiei sunt încărcate de pilde şi de îndemnuri care te învaţă cum să te comporţi în relaţiile cu semenii. Fiecare predică este o lecţie de educaţie creştină, dar şi civică. Rolul Bisericii ca instituţie în formarea cetăţeanului din punct de vedere moral în societate este foarte important şi noi credem că însănătoşirea societăţii şi formarea conştiinţelor depind foarte mult de Sfânta Biserică şi de slujitorii ei.

Şcoala este locul unde tânărul începe să trăiască zilnic o parte din timpul său, în cadrul unei comunităţi ce depăşeşte cadrul familial. În şcoală copilul trebuie să înceapă să respecte reguli de comportament pentru a- şi continua educaţia civică. Rolul educatorilor - învăţători şi profesori – în formarea ca cetăţean a elevului este foarte mare şi trebuie ca aceştia să-şi cunoască menirea. În şcoală se clarifică noţiunile de drepturi şi îndatoriri civice , de respect şi supremaţie a legii, de democraţie, de societate civilă, de patriotism şi sentiment naţional, de cult al eroilor, de prietenie, etc. Calitatea educaţiei civice în şcoală depinde de educaţia primită de copil în familie şi de comportamentul grupului de învăţători sau profesori.