The Ugly Duckling
There was once a mother duck who lived on a pond near a farm. All spring she kept her five big eggs warm under the feathers. One day, a faint tapping sound could be heard. One, two, three, four fluffy ducklings hatched from the eggs. Last of all, the largest egg hatched. The mother duck looked at her fifth duckling. He was a fine strong bird, but he was very ugly.
With every day that went by, the strange duckling looked less and less like a neat little farm duck. The other ducks jeered at him and pecked him when his mother wasn’t looking.The duckling was so unhappy that one day he ran away.
„I’ll go and live with the wild ducks”, he said to himself. But the wild ducks laughed.
„Go away!”, they quacked.
„You’ll frighten our ducklings!

Vine Sanda si spune:
- Am luat 10!
- La ce?
- 1la mate 2 la fizica,3 la geografie si 4 la engleza

- Bula,care e viitorul verbului “ a fura “?
-“Parnaia”,doamna profesoara…

As vrea sa zbor pe Luna in timpul tezelor! - De ce? - Acolo orice materie este de 6 ori mai usoara

Un copil il intreaba pe tatal sau: - Tata, tu poti sa scrii cu ochii inchisi? - Nu stiu, sa incerc. - Bine, atunci sting lumina si sa imi semnezi si mie carnetul de note...

Merg trei baieti la examen. Unul destept, unul moderat si unul prost. Intra desteptul şi in scurt timp iese. Toti il inteaba:
- Cum a fost?
- Ca de la profesor la profesor.Intra moderatul şi dupa aceea iese. Toti il intreaba:
- Cum a fost?
- Ca de la elev la profesor.Intra prostul şi dupa aceea iese. Toti il intreaba:
- Cum a fost? - Ca de la preot la preot. - Cum asa? - Pai cand punea dansul intrebarile, eu imi facem cruce, iar cand eu
dadeam raspunsurile, dumnealui isi facea cruce!

CĂINŢA
,,Recunoaşterea păcătoşeniei proprii şi mâhnirea de sine sunt primii paşi pe calea pocăinţei. Recunoaşte că ai greşit şi-ţi vei şterge păcatele. Cel ce nu face aceasta şi-le înmulţeşte. Iar cel care se laudă cu greşelile, păcătuieşte de două ori.’’
,,Căinţa este scara care ne urcă acolo de unde am căzut.’’
,,Cel ce nu este mulţumit de sine însuşi se află pe calea cea bună şi poate să aştepte iertarea de păcate.’’
,,Nu există păcat de neiertat, afară de păcatul nemărturisit şi nepocăit.’’
,,Nu amâna îndreptarea ta pentru mâine, poate că această zi nu ţi-se va mai da.’’
,,Căinţa este o continuă luptă cu păcatul.’’

Like once upon a time within
Old tales from magic’s heaven,
There lived of very noble kin,
A most enchanting maiden.

She was the only child they raised,
Fair and of virtues many,
As is the Virgin midst the praised
Or midst the stars Selene.

A fost odată ca-n poveşti
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată.

Şi era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinţi
Şi luna între stele.

La biserica din sat

Toate fetele au plecat,
Ele merg cu pasul măsurat,
La biserica din sat.
Mai târziu s-arată şi băieţii.
Cu toţii, lângă rude şi părinţi,
Stau cuminţi ca nişte sfinţi.
Văzându-i, preotul zâmbi,
Iar, Domnul de sus din ceruri,
Rugăciunea le-o împlini.

Doamne

Doamne, eu mult te iubesc,
Dar toată ziua greşesc,
Dacă acum aş putea,
Greşeala mi-aş repara.
Te rog, Doamne, să mă ierţi,
Greşeala n-o mai repet
Şi cuminte eu voi fi,
De acum, zi cu zi.

Imn de slavă

Dumnezeul meu cel Sfânt,
Tu ai puterea pe acest pământ,
Şi în mare dragostea Ta,
Ne ceri doar acestea:
Credinţa, nădejdea şi dragostea.
Condu-ne, Doamne, pe calea Ta,
Mereu să-ţi împlinim voia,
Că a Ta este Împărăţia şi slava.
Amin.

Un nou început

Am venit azi la şcoală,
Cu o geantă goală.
Hai copii şi voi,
Împreună cu noi!

Iată, cărţi noi am primit,
Şi frumos le-am răsfoit.
Cu colegii m-am întâlnit,
Despre vacanţă am vorbit.

Noul an şcolar a început.
Poate o să fie mai greu,
Dar noi ştim că profesorii
Vor fii alături de noi mereu.

Biserica ,,Sf. Ioan Botezătorul’’ mai este cunoscută şi cu numele ctitorului ,,Grecescu’’.
Dintr-o fericită coincidenţă, Şcoala nr. 1, de pe strada Traian, nu departe de biserica mai sus amintită, poartă numele ,,Dimitrie Grecescu’’. Acest nume a aparţinut unui academician mehedinţean. Şi tot în vecinătatea bisericii şi a şcolii se află ,,Spitalul Grecescu’’, din strada Dimitrie Grecescu.
Aşadar, în partea de Vest a oraşului Drobeta-Turnu Severin au fiinţat încă din ultimele decenii ale sec. al XIX-lea, trei instituţii fundamentale într-o societate: Biserica, Şcoala şi Spitalul. Acestea au funcţionat la cel mai înalt nivel, fiind deservite de personalităţi de primă mărime ale oraşului, care şi-au adus contribuţia la creşterea spirituală şi culturală a comunităţii severinene.

În prezent, între aceste instituţii există o strânsă legătură şi colaborare. Prin slujitorii săi, ,,Biserica Grecescu’’ a participat la activităţi din viaţa şcolii cum ar fi: deschiderea anului şcolar, prăznuirea Sfântului Dimitrie, ocrotitorul unităţii, zilele şcolii, sfinţirea cabinetului de religie, etc.
În timpul posturilor mari, elevii şcolii, organizaţi pe clase, însoţiţi de profesorul de religie Dudaşu George au păşit pragul bisericii pentru a primi Sfânta Taină a Spovedaniei şi Sfânta Taină a Împărtăşaniei.
Cadrele didactice ale şcolii au întocmit pliante ce prezentau istoricul Bisericii ,,Grecescu’’, atât în limbile română-engleză, cât şi în limbile română-germană. La iniţiativa elevilor, Şcoala nr. 1 ,,Dimitrie Grecescu’’ a participat la amenajarea parcului bisericii.
Concluzionând, se poate spune că la parohia şi la şcoala ,,Grecescu’’ ,,se trăieşte cum se vorbeşte şi se vorbeşte cum se trăieşte.’’

Did you know?
A dolphin can understand up to 50 human words;
A cameleon can move one eye without moving the other;
The Sears Building in Chicago is the highest building in the world (110 storeys);
In Australia, in some places, people have modern homes underground, in old mines;
The smallest book tells the children s story Old King Cole; it measures 1mm by 1 mm; you can turn the page with a needle;
The largest paella was made in Gerova in Spain in 1987, by Joseph Gruges; forty thousand people ate it;
The largest omlette was made in Las Vegas in 1986 the ingredients were 54763 eggs and 240 kg of cheese;
A microchip is so small it can be carried in the jaws of an ant.

,, O fericire deplină, nu există pe pămâmt şi nici nu poate exista. Aceasta se află numai în ceruri.’’
,,Mulţi au bogăţie, dar n-au sănătate, pace, linişte şi nume bun.’’
,,Când eşti fericit nu te mândri, căci ţi se va întâmpla vreo nenorocire şi vei fi nevoit să te smereşti.’’
,,Toţi caută mântuirea, dar puţini o află acolo unde este ea.’’
,,Orice fericire pe care o putem pierde este o fericire mincinoasă.’’
,,În frica de Dumnezeu se cuprinde sămânţa adevăratei fericiri.’’
,,Iubirea este o comoară nesecată; cine stăpâneşte această comoară e bogat, cine nu o are e sărac.’’

Vara
Soarele straluceşte,
Norul ne zâmbeşte,
Vântul ne aude,
Ploaia ne surâde.
Pe câmp sunt flori alese,
Soarele le încălzeşte.
Străluceşte cu blândeţe
Florii ce creşte.
Dimineaţa când te trezeşti
Ieşi afară şi zâmbeşti.
Zâmbeşti la florile din grădină
Ce-ţi fac viaţa senină.

Frumoasă şcoală
Frumoasă-i şcoala noastră,
Şi veche este ea,
Are clase şi laboratoare,
Sală de sport şi bibliotecă cu dotare.
Curtea şcolii,dragii mei,
Strajuita este de castani.
Acum cu totii sunt în floare,
Ca nişte candelabre uimitoare.

MÂNA DREAPTĂ
Ne închinăm cu mâna dreaptă,
Căci aşa cum toţi ştim,
Dreapta e mâna care o întindem,
Când cu un prieten ne întâlnim.
Degetele le ţinem precum un toc,
Trei unite într-un punct,
Două în palmă ghemotoc.
Şi aşa ne atingem fruntea,
Apoi inima la piept,
Cei doi umeri în cruciş,
Începând cu cel drept.
Şi rostind cu întreaga minte,
Când cu Sfânta Cruce ne însemnăm:
Numele Treimii Sfinte,
Domnul pe Care-L adorăm.

Viaţa în societate înseamnă şi comunicare. De aceea noi exersăm comunicarea în fiecare zi, alternând de fiecare dată cele două roluri: cel de "emiţător" şi cel de "receptor". Am fi tentaţi să credem că situaţia de comunicare e similară cu cea a două vase comunicante în care se transmite pur si simplu o cantitate (de informaţie) dintr-o parte în alta. În realitate însă, constatăm că există o diferenţă mare între ce doreşte "emiţătorul" să comunice şi ce primeşte "receptorul". Din cauza dificultăţii de a exprima gândurile în cuvinte, ce spune "emiţătorul" va fi mai puţin decât ce doreşte el să spună. Apoi, din cauza "zgomotelor" contextului în care are loc comunicarea, ceea ce aude "receptorul" va fi mai puţin decât a fost emis şi, continuând, ce va înţelege va fi mai puţin decât ce a auzit, ce va reţine mai puţin decât ce a înţeles, iar ceea ce va accepta, mai puţin decât ce a reţinut.

Comunicarea in familie
Nu ştiu cât de multă importanţă acordăm fiecare din noi comunicării, nu ştiu dacă subiectul propus pentru această temă pare sau nu simplu şi deja cunoscut, în schimb merită să încercăm împreună o reflecţie asupra acestui proces, în speranţa că acest lucru ne va ajuta să îmbunătăţim comunicarea cu ceilalţi şi, de ce nu, cu noi înşine.Mă întrebam unde ar trebui să caut "rădăcinile" comunicării iar în minte mi-a apărut imaginea albinelor care folosesc un cod foarte ingenios al mişcărilor pe care le descriu în zbor pentru a comunica între ele informaţii despre direcţia, distanţa şi natura hranei.Aceasta înseamnă că, în absenţa comunicării, albinelor le-ar fi foarte greu, poate chiar imposibil, să-şi satisfacă nevoia de hrană.

Scoala este viata atunci cand dascalul are timp nu doar pentru definitii, teoreme si probleme, ci si pentru sufletul puiului de om … cand mintea tanarului respira frumusetea lumii, nu fumul de tigari fumate în ascuns prin toalete; … cand tanarul poarta pe buze comorile intelepciunii, nu injuraturi zbierate in curtea scolii; …cand tine in pumni margaritarele iubirii, nu lovituri aruncate colegilor la coltul liceului; … cand duce in ghiozdan responsabilitate, nu droguri;…cand poarta in buzunare nevinovatia, nu prezervative puse in practica in salile de clasa goale … Da! Da! Se întâmplă în România! Se întâmplă dincolo de programele școlare, dincolo de comunicate de presă sau greve.

Deşi şcoala noastră are 156 de ani, ea se menţine bine, având atât defecte, cât şi foarte multe calităţi.
Ea are profesori deosebiţi de buni, care se preocupă de noi, dându-şi silinţa de a ne învăţa lucruri importante şi noi.
La capitolul ,,elevi disciplinaţi’’ nu stăm prea bine. Mulţi elevi îi necăjesc pe domnii profesori, deranjându-le ora, sau neînvăţând. Noi le cerem scuze în numele tuturor şi îi rugăm să ne ierte micile noastre scăpări.
Aşa cum spune proverbul: ,,cine are carte, are parte’’, mai sunt şi elevi care învaţă şi se preocupă de situaţia lor şcolară. Eu le urez succes în continoare şi s-o ţină tot aşa!
Pe scurt şcoala noastră prezintă mici dificultăţi, dar găzduieşte în mare parte bunătatea şi învăţătura.

TINERII ÎNTREABĂ, PĂRINTELE TEOFIL RĂSPUNDE

1.Când spunem că Hristos este la dreapta lui Dumnezeu, înseamnă că Hristos nu e Dumnezeu?
1. Nu. Înseamnă că Hristos este Dumnezeu, şi în cinste dumnezeiască este şi umanitatea lui Hristos.Asta înseamnă că S-a suit şi a stat de-a dreapta lui Dumnezeu. S-a suit la cer. Pentru că altfel, ca Dumnezeu, a fost totdeauna împreună cu Dumnezeu-Tatăl.
2. Vă rugăm să dezvoltaţi cele spuse cândva de părintele Stăniloaie:,,Cultura nu-L îndepărtează pe om de Dumnezeu, ci semicultura’’.

2. Un om cult cu adevărat, are cuviinţa (pentru că e cultivat) de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, de a-I sluji lui Dumnezeu, iar semicultura (deci cultura puţină) îl face pe om de multe ori să se îndepărteze de Dumnezeu, pentru că încearcă el să-şi explice anumite lucruri şi fără Dumnezeu.
3. Ce se poate face când femeia crede că ea este aceea care are în exclusivitate dreptate? Crede că numai ea face bine.
3. Nu se poate face un program şi nu se poate spune o metodă. Câte un om sau câte o femeie trebuie suportat,n-ai ce-I face altceva.

4. Maica Domnului poate fi considerată de către pământeni mijlocitoare la palatul ceresc,sau împărăteasă?
4. Şi împărăteasă, faţă de noi, şi mijlocitoare, în raport cu Domnul Hristos.Ea rămâne împărăteasă şi mijlocitoare.
5. Credeţi că liberul arbitru este pentru unii o povară, iar pentru alţii un dar de care nu sunt conştienţi?
5. Da.
6. După ce ne-am împărtăşit, este bine să sărutăm icoanele?
6. După Împărtăşire,în general nu se sărută icoanele, până la Vecernie(slujba de seară).

CATEVA ASPECTE ALE UNIRII DIN 1859
Cuvânt ideal care a înflăcărat cele mai înalte spirite ale pământului românesc, Unirea a generat de-a lungul timpului înfăptuiri politice cu profunde rezonanţe în istoria noastră. Aspiraţie spre care a tins prin luptă cu spada Mihai Viteazul, primul care a unit Ţările Române.
Unirea din 1859 a fost rodul unei îndelungate lupte duse în spiritul ideilor de libertate, unitate şi independenţă de către poporul român.
Unirea de la 24 ianuarie 1859 s-a înfăptuit sub sceptrul lui Al. I. Cuza. Oamenii au voit ,,la legi noi, om nou’’. Al. I. Cuza a fost omul acelor vremuri şi a înfăptuit nişte reforme atât de decisive, încât au schimbat istoria.
Mobilizându-şi forţele creatoare, poporul român a păşit cu hotărâre pe un drum nou.
Unirea Principatelor române din 1859 a pus bazele statului naţional modern român.

PODUL LUI TRAIAN
Peritoriul Mehedinţean a fost martorul încleştărilor armate dintre daci şi romani.
Sfârşitul primului război daco-roman (101-102) a însemnat trecerea Olteniei şi a unei părţi din Banat în stăpânire romană. Nemulţumit, însă, Traian a reluat pregătirile pentru un nou război.
,,Tabula Traiană’’ de la Cazane ne vorbeşte despre terminarea unei şosele pe malul drept al Dunării, şosea ce urma să asigure, strategic, construcţia viitorului pod peste Dunăre.
Cunoscut sub numele de ,,Podul lui Traian’’, construcţia acestuia a fost încredinţată renumitului Apolodor din Damasc.
Construcţia podului a început în 103 şi s-a încheiat în anul 105.

RUGĂCIUNE CĂTRE MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea, care ai nemăsurată milă, nespusă şi neajunsă iubire de oameni, căzănd acum către a Ta slavă, cu frică şi cu cutremur, aduc Ţie mulţumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine nevrednicul robul Tău. Te slăvesc, Te laud şi te cânt ca pe un Domn, Stăpân şi făcător de bine. Şi iarăşi căzănd înaintea Ta, îţi mulţumesc şi cu smeremie mă rog nemăsuratei şi negrăitei Tale milostiviri, ca şi de acum înainte să-mi dăruieşti faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine şi de aproapele meu. Izbăveşte-mă de tot răul şi necazul. Daruieşte-mi linişte şi mă învredniceşte ca în zilele vieţii mele totdeauna să-Ţi aduc şi să grăiesc şi să cânt cele preabune Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfănt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI
Împărăteasa mea preabună şi nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor şi ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniţi, acoperirea celor necăjiţi, vezi nevoia mea, vezi necazul meu, ajută-mă ca pe un neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl ştii; dezleagă-l precum vrei, că n-am alt ajutor afară de tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.

sa ii respectam
-sa discutam cu ei
-sa ii conducem spre ce vor ei sa caute
-sa ii ajutam sa se cunoasca
-sa le oferim un exemplu
sa le oferim o forta pentru a nu se mai indoi de propria persoana
-sa ii apreciem
sa le dam puterea sa fie responsabili
sa ii invatam sa se cunoasca
Copilul are nevoie de un ideal de un sens al vietii care nu este asa usor de atins ....Sa ii ajutam!!!!
Gabriela P.

Daca parintii si dascalii doresc ca satisfactiile sa fie depline din partea copiilor nu trebuie uitat:!!!!
Copilul este o persoana in devenire, este curios. se minuneaza la fiecare lucru nou descoperit.El doreste sa sa afirme, sa-si cunoasca personalitatea sa caute un model , sa fie independent si responsabil.\Insa uneori se indoieste de ceace face el , nu se cunoaste pe sine.Iar atunci noi ca dascali si parinti trebuie sa gasim raspunsuri si putere pentru fiecare insusire pe care si desprindere care il caracterizeaza.

S.O.S. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Mediul înconjurător ne asigură condiţiile necesare vieţii, însă depinde de noi dacă dorim să folosim aceste elemete esenţiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieţii noastre.
Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece şi se pare că populaţia nu acordă interes acestui proces nociv. Convingerea că această problemă este doar a specialiştilor şi a forurilor internaţionale, este tot atât de eronată, pe cât este şi de gravă. Ocrotirea planetei este o problemă mondială, şi, tocmai de aceea, fiecare om trebuie să-şi asume această responsabilitate.